18.11.2009
Libertatea Ucigaşului cu Porsche
Cazul
Hilote este cel mai greu examen pe care oarba şi corecta justiţie
clujeană îl are de dat în această perioadă. Habar n-am cine-i
judecătorul care se ocupă de acest dosar, nu ştiu ce competenţe are
şi–i mulţumesc Domnului că nu sunt în locul lui. Pe capul acestui om,
pe care-mi place să mi-l închipui că e cinstit, competent, raţional,
neinfluenţabil şi uman apasă o mare responsabilitate iar opinia publică
se aşteaptă ca sentinţa pe care acesta o va pronunţa să repare
ireparabilul. Sau cel puţin se speră ca severitatea exemplului să aibă
efectul moral şi coercitiv de prevenire şi auto-corectare a
comportamentului anumitor supra-oameni aflaţi în trafic.Cazul
a atras asupra justiţiei clujene o presiune publică şi un întunecat
orizont de aşteptare cum eu n-am mai întâlnit de mult. Nenorocirea
familiei Dragoste a izbit Clujul în moalele capului şi a provocat o
rană şi o indignare colectivă. Dovadă în acest sens stau statisticile
care ne arată că ştirile postate pe net cu „ucigaşul cu Porsche” au
cele mai multe citiri - zeci de mii, şi cele mai multe comentarii. Nu
doar de la oameni de aici, ci şi de la cititori din toată ţara. În
proporţie de 98 % opiniile şi unele materiale de presă converg către
unica sentinţă acceptabilă: condamnarea aspră, la închisoare grea, a
aroganţei, nesimţirii şi a lipsei de umanitate a lui Hilote. Lumea nu
este indignată şi nu cere pedepsirea exemplară a omuciderii făcute de
acest om, fie el chiar şi beat la volan, ci pentru că robul lui
Dumnezeu, Gabriel a dovedit atîta lipsă de iubire pentru semenul său,
Silvia, fata de 15 ani, pe care a lăsat-o într-o baltă de sânge, fără
să-i acorde primul ajutor, fără să-i pese de viaţa ei şi a mamei sale,
plecând apoi, doar el ştie unde. Şi eu şi tu suntem şoferi şi ştim că
traficul dement din Cluj şi din România ne poate duce oricând în
aceeaşi bancă a acuzării colective. Conştiinţa publică nu pare a avea
complexe şi îndoieli în pronunţarea sentinţei, întrucât Hilote, cel
descris de presă, este întruchiparea răului care irită şi
dispreţuieşte: e un imobiliar îmbogăţit uşor, e un arogant ce
conduce-un Porsche 4X4, transformat în ucigaş cu sânge rece, şi mai e
şi moldovean din Suceava. În plus, de parcă-ar vrea să aţîţe focul urii
şi mai mult, Hilote a cerut ieri instanţei să-l lase în libertate
pentru că ştie şi poate să repare material ce a distrus pe vecie,
oferind despăgubiri membrilor familiei. Care, mă întreb, biata de ea,
că e toată sub pămînt. Judecînd toate acestea de la distanţă nu poţi să
nu te întrebi: cum ai cumpăni tu în locul judecătorului? Care-i
pedeapsa cea mai aspră? Închisoarea grea sau condamnarea la plata unor
despăgubiri mari? Cert e că greu mi-ar fi să decid ce şi cum pedepsesc
mai aspru: omorârea unui copil sau viaţa altuia. A copilului tocmai
născut, al lui Hilote. De aceea am uitat voit să menţionez la început
că mi-l închipui pe judecătorul cazului Hilote a mai fi şi orb şi surd
faţă de toate articolele şi opiniile, faţă de toată indignarea şi setea
de lege a talionului care e acum în mintea şi în sufletul oamenilor şi
că sper ca acest caz să se judece echilibrat şi rece în sala de
judecată şi nu în paginile ziarelor sau în timpul talkshow-urilor.
|