In mesajul pastoral din acest an ne-am propus ca in trei puncte, sa continuam reflexia inceputa cu ocazia sarbatorii Nasterii Domnului, si anume, sa aratam cum evenimentul Patimii, Mortii si Invierii Domnului nostru Isus Hristos, este o implinire a prorociilor Vechiului Testament si a prevestirilor Noului Testament. Astfel, sa intelegem ca Patimile si moartea rascumparatoare nu sunt un joc de evenimente intamplatoare, ci ele au fost prevestite cu multe secole inainte de proroci si reprezinta implinirea vointei lui Dumnezeu.
De asemenea, vom intelege si faptul ca Slujitorul lui Dumnezeu, Marele Preot, Domnul nostru Isus Hristos a mers perfect constient spre Patima, Moartea si Invierea Sa. El a trecut prin moarte tocmai pentru pacatele noastre, fiind deplin constient de misiunea Sa rascumparatoare si dorind sa implineasca tot ceea ce Sfintele Scripturi prevesteau.
1. Vechiul Testament anticipeaza Patima Domnului. Marele Preot slujitor.
Ne-am oprit asupra Vechiului Testament, aratand anumite prorocii care deja, cu multe secole inainte, prefigureaza Patima si moartea Domnului, incepand cu acel cuvant care rasuna in raiul pamantesc, pe care Dumnezeu Tatal il pronunta, continuand apoi cu binecuvantarile fagaduite patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob, continuand apoi cu alte imagini simbolice: mielul pascal, sarpele de arama, jertfa lui Isaac, toate prefigurari ale Patimilor si Mortii Mantuitorului. Mergand mai departe, in Cartea Psalmilor, evanghelistii au identificat mult mai tarziu scene din Patima Mantuitorului. Psalmul 21 reda ad literam acel strigat care a rasunat de la inaltimea Crucii rascumparatoare: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit”.
Cele mai clare prorocii despre Patima Domnului sunt cele ale Profetului Isaia. El priveste in revelatie divina spre Servitorul suferind. Dreptul sau Sluga lui Dumnezeu ii contempla fata schimonosita si chipul respingator, il vede torturat si chinuit, dar supunandu-se cu blandete, „ca un miel bland dus la injunghiere”. Isaia este si cel care ofera si motivul limpede al acestor suferinte infricosatoare: „El a luat asupra Sa durerile noastre si cu suferintele noastre s-a impovarat (…) El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre…” (cf. Is 53,4-5). Altfel spus, pedeapsa pe care fiecare pacatos s-ar fi cuvenit sa o ispaseasca pentru propriile faradelegi si pacate, cu toate durerile si suferintele ei, a fost luata asupra Sa caci „…El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat” (cf. Is 53,5). Aceasta este esenta actului rascumparator, nucleul de forta al Misterului rascumpararii: El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra.
2. Isus prevesteste patimile Sale. Marele Preot jertfa.
Prorociile patimilor si mortii rascumparatoare a Domnului nu se opresc doar la timpul Vechiului Legamant, ci ele continua si in Noul Testament cu acele persoane randuite de Dumnezeu prin credinta, pentru a prevesti pe Cel care urma sa vina. Insa, in cadrul Noului Testament, revelatia deplina si clara despre Patimi si Moarte o face Insusi Mantuitorul Isus Hristos. Adresandu-se mai intai iudeilor din vremea sa, El le vorbeste despre semnul lui Iona, despre daramarea si reconstruirea Templului, le ofera si pilda lucratorilor viei, le ofera si semnul sarpelui, interpreteaza ca o prefigurare gestul ungerii cu mir din casa lui Simon in Betania, toate acestea pentru a prefigura Patima Sa. Dar si ucenicilor Isus le spune limpede de mai multe ori, ca Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor, il vor batjocori, il vor scuipa, il vor biciui, il vor omori, dar dupa trei zile, El va invia. Astfel, Isus prevesteste momentul Patimilor: „trebuie sa se implineasca toate cele scrise prin Proroci despre Fiul Omului”.
Punctul culminant al vietii Mantuitorului este Cina cea de Taina, momentul in care Isus prevesteste cu luciditate ceea ce va urma, stie ca va fi tradat, stie si pe cel care avea sa-l vanda, dar totusi nu-i pronunta numele, ba chiar mai mult, ii spala si lui picioarele, il primeste la masa frateasca comuna. Isus pomeneste doar de fiul pierzarii, dar aminteste si de faptul ca va fi abandonat de apostoli si chiar si de Petru, tagaduit de trei ori de cel care se aratase atat de zelos si sigur pe sine. Isus recunoaste chiar si semnul tradarii pe care vanzatorul il oferise ostasilor pentru identificarea sa. Paradoxal, semnul iubirii devine semn al tradarii. Iar celor care vin sa il prinda ca pe un talhar cu bate si cu sabii, Isus le spune „toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile scrise prin proroci”. Astfel incepe Drumul Patimilor, menite parca la fiecare pas sa implineasca prorociile Scripturii.
Isus se supune ca un miel bland biciuirii si incoronarii cu spini, ramanand fara glas inaintea invinuirilor nedrepte care i se aduc. Patima Domnului continua cu Calea Crucii, Rastignirea, impartirea hainelor, batjocura capateniilor si ostasilor. Urmeaza apoi ultimele cuvinte de la inaltimea Crucii: „Parinte, in mainile Tale imi incredintez sufletul meu” si strigatul,„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit” .
Toate acestea sunt impliniri ale prorociilor Vechiului Testament, iar cuvantul final pe care Isus il pronunta si care incheie de fapt misiunea Sa pamanteasca, „Savarsitu-s-a”, este de fapt un strigat al victoriei finale al Celui care, detasat de vointa proprie, a acceptat sa ia chipul de rob, pentru a implini liber, din ascultare si cu iubire, vointa Tatalui.
Cu siguranta vom fi tentanti sa afirmam, cat de greu i-a fost lui Isus, ca si om, sa se conformeze in timpul vietii Sale planului Providentei divine, unui plan prevestit cu multe secole mai inainte prin prorociile Vechiului Legamant. Daca insa stam sa ne gandim, acelasi aspect este valabil pentru fiecare dintre noi, ca si crestini botezati.
Caci pentru a dobandi mantuirea sufletelor noastre, este nevoie sa ne preocupam in fiecare clipa a vietii noastre sa discernem cu intelepciune vointa lui Dumnezeu si sa incercam sa o implinim, asa cum este ea scrisa in planul intelepciunii divine. Acesta este planul menit sa ne conduca pe fiecare dintre noi, pe drumul sigur al bucuriei fericirii vesnice.
3. Implinirea prorociilor prin Invierea Domnului. Marele Preot rascumparator.
Isus a vorbit in timpul vietii Sale publice despre propria-i inviere. De fiecare data cand Isus se adreseaza ucenicilor, vestind patimile, El adauga: „Dar a treia zi va invia”. Dupa scena Schimbarii la Fata, Isus atrage atentia ucenicilor sa nu spuna nimic din ceea ce au vazut, pana cand Fiul Omului va invia din morti. La Cina cea de Taina, dupa ce prevesteste apostolilor ca-L vor abandona, El precizeaza, „Dupa Invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea”. Iata cum intelegem ca Isus, asa cum a mers deplin constient spre Patima Sa, la fel a mers constient si a prevestit si Invierea Sa. Dupa Invierea Sa, Isus vorbeste si celor doi ucenici in drumul spre Emaus, dojenindu-i pentru necredinta lor, aratandu-le ca exista un plan divin care trebuia sa se implineasca.
Buna vestire a prorocilor implinita de Marele Preot Isus Hristos, este continuata si astazi, prin misiunea celor care au harul sfintei preotii ca vestitori ai Cuvantului, administratori ai Sfintelor Taine si conducatori ai poporului lui Dumnezeu. In acest an care a fost dedicat de catre Sfantul Parinte, Papa Benedict al XVI-lea Sfintei Preotii, gandul si rugaciunea noastra sunt indreptate mai cu seama spre misterul Preotiei Domnului Isus Hristos, dar si a tuturor acelor care-I continua preotia astazi.Sa celebram cu bucurie sfanta, Luminata Sarbatoare a Invierii Domnului, sa-I cerem harul ca, citind si meditand sfintele Scripturi, participand la sfintele Sacramente si cunoscand Magisteriul Bisericii, sa-L putem cunoaste mai profund pe El si puterea Invierii Sale. Astfel, ca facandu-ne asemenea cu El intru moartea Lui, sa ajungem si noi sa ne bucuram, la Invierea cea din morti, de Viata bucuriei vesnice de-a dreapta Tronului glorios al Tatalui, dimpreuna cu Fiul, Isus Hristos, Mantuitorul si Rascumparatorul nostru, in puterea, harul si iubirea Spiritului Sfant, Bunul si de Viata datatorul. Amin.
Sarbatori luminate de bucuria Celui ce portile mortii a sfaramat, si la Viata ne-a chemat, dupa cum de veacuri prorocii au pre-anuntat, tuturor iubitilor credinciosi:

HRISTOS A INVIAT!
† FLORENTIN
Episcop de Cluj-Gherla

Autor: InfoPrompt.ro. Vizualizări: 63. Comentarii: 0. Punctaj: 0.	Votează articolul
TAG-uri: Episcop  Florentin  greco catolici  Paste   Vezi toate articolele din Eveniment.