11.02.2010
Editorial: Nastase cel Rau si Necesar
 Decizia de a scrie, la Cluj, un editorial neutru sau pro-Adrian Nastase poate fi cu usurinta catalogata a fi un gest tembel si complet neinspirat. Nu poti sa fii sanatos la cap sa faci asa ceva în fieful lui Boc, unde statul e sub monopol si cel putin 85 % dintre cetateni sunt simpatizanti ai dreptei si anti-PSD. Iar restul, desi gândesc altcumva, nu crâcnesc la ordinele Grupului. Care..., a ales! Pe altul. A risca sa te pronunti, la aceasta ora, în sprijinul „simbolului mediatic al coruptiei românesti”si înaintea congresului în care pare ca a înfrânt îti poate aduce doar beneficiul placerii gustului de flegma si rahat aruncate-n fata de jigodiile din hrubele internetului. Si, evident, bucuria de a umbla mereu cu capul spart. Pe asprele si neprielnicele maluri ale Somesului trandafirii rosii s-au ofilit demult iar cei care au vrut sa supravietuiasca sau polenizat în secret preschimbîndu-se în roze oranj, ce apoi au fost plantate sub acoperire. În fine, a scrie un asemenea editorial e un gest pe care si eu îl consider necugetat. Însa, la naiba...!, e necesar. Cum la fel de necesar si util îmi pare a fi acum, în primul rând pentru satisfacerea interesului meu jurnalistic pentru a avea libertate, echilibru si democratie, câstigarea sefiei în PSD de catre demonizatul Nastase. Liderul, a carui suficienta si aroganta au fatat atâtia monstri si care mi-a umplut sufletul de sila si dispret între 2002 si 2004, îmi pare a fi acum gramul de speranta menit sa echilibreze cât de cât balanta. Si, bineînteles sa ma protejeze de atotputernicia si poftele incontrolabile a celor care vor neaparat sa ma oblige sa constat ca traiesc bine. Blestemul lipsei de alternativa în politica româneasca e cea mai crunta molima cu care Dumnezeu pedepseste natia asta de 20 de ani încoace si nu stiu a cui vina e ca repetat suntem nevoiti sa-i dam o sansa raului cel mic. Acum, la ceasul asta, ma vad nevoit sa-mi fie pe plac cauza unui lup. Pe care-l stiu a fi fiara rea si periculoasa, chiar daca are par albit, sper eu, din mai multa întelepciune. Un pradator, n-am nicio îndoiala, însa unul destul de puternic s-o faca sa se teama pe Felina nesatula si agresiva de la dreapta Tatalui Zeus. Lumea bipolara e lumea cea mai sigura pentru oamenii marunti si neînsemnati, ca mine si ca tine. Împartirea si controlul reciproc al exercitarii puterii de catre doi mari actori, indiferent unde se petrece – pe scena politica interna sau pe cea internationala – a generat mereu doar o competitie pentru dezvoltare, prosperitate si pentru pace. Istoria e martora: când echilibrul se rupe, rapid se instaureaza monopolul politic iar vointa si toanele unuia singur devin lege si motiv de puscarie. O democratie europeana moderna nu poate fi functionala în lipsa echilibrului si rotatiei la putere a stângii si a dreptei, în functie de interesul si vointa electorilor. Acum, în România zdruncinata de criza, somaj si lipsa de speranta stânga e praf si pulbere si uitându-ma la ei, cei batuti si-ai nimanui, cu steaua rosie la piept, doar Nastase îmi pare a fi dresorul menit sa transforme niste pisoi în bravi pui de lei.
|