15.10.2009
Mitul neamtului providential
Nimic dar absolut nimic nu-i nou sub soare pe tărâmul carpato-danubiano-pontic. Mereu ne învârtim în aceleaÅŸi cercuri închise ÅŸi damnate ale evoluÅ£iei noastre. Aici ÅŸi doar aici ai unica ÅŸansă de a deveni cel mai mare futurolog ( cititor al viitorului ) din toată lumea asta. Pentru că în acest spaÅ£iu supus vremurilor evoluÅ£iile sunt trase la ÅŸablon ÅŸi, astfel, sunt uÅŸor previzibile.Odată la 70 sau la 100 de ani strănepoÅ£ii trebuie, obligatoriu, să treacă prin nenorocirea străbunicilor.E o lege a naturii care acÅ£ionează indiferent de puterea sau opoziÅ£ia vreunei forÅ£e mojore, fie aceasta a Prea Bunului Dumnezeu. O altă lege care guvernează evoluÅ£ia pe această planetă a naÅ£iunii româneÅŸti e aceea că, odată la 150 de ani, cei mai viteji ÅŸi mai drepÅ£i dintre urmaÅŸii tracilor sunt scoÅŸi din căcat, spălaÅ£i, aranjaÅ£i, îmbrăcaÅ£i, disciplinaÅ£i ÅŸi trimiÅŸi mândri-n lume de câte-un neamÅ£. AÅŸa a fost la 1866 când dictatura, abuzurile ÅŸi gianparalele cu curve sârboaice ÅŸi rusnace a închegat o „monstruoasa coaliÅ£ie†între boieri ÅŸi paÅŸoptiÅŸti, care l-a zvârlit din jilÅ£urile moi ale domniei în colbul pribegiei pe marele domnitor al Unirii, Al. Ioan Cuza. Iar apoi, imediat, un liberal, Vizirul Cel Mare, pe numele său Brătianu, a adus în Å£ară, pitit pe un vapor, un neamÅ£. Omul providenÅ£ial pentru ceea ce avea să fie România, pe numele său de prinÅ£ Carol de Hohenzollern, a fost pus în jilÅ£ul domnesc în primul rând pentru a slava Å£ara unită ÅŸi poporul de la dezintegrare ÅŸi dezbinare. Românii acelor vremuri, ca ÅŸi cei de azi au unicul ÅŸi inegalabilul dar de a se mânca de vii unii pe alÅ£ii. Åži atunci, ca ÅŸi acum luptele politice interne, rivalitatea dintre ÅŸefii politici, prostia, incompetenÅ£a ÅŸi corupÅ£ia din politichia românească i-a obligat pe „părinÅ£ii fondatori†ai naÅ£iunii româneÅŸti să recurgă la un arbitru suveran ÅŸi independent. Timp de peste 40 de ani, marele rege Carol I a făcut zi de zi o muncă de salahor pentru a zidi temeliile României moderne ÅŸi, mai ales pentru a civiliza ÅŸi urbaniza lumea politică fanariotă de pe malurile DâmboviÅ£ei. Iată că, spre nefericirea noastră, a clujenilor, pentru care ziua de 13 octombrie va rămâne cea mai neagră din cele 7300 care s-au scurs din decembrie 1989, un nou cerc al evoluÅ£iei naÅ£ionale s-a deschis. Åži, odată cu el, s-a reaprins ÅŸi flacăra mitului „bunului neamÅ£â€, chemat să salveze Å£ara ÅŸi naÅ£ia din prăpastia în care gunoaiele politicianiste le-au împins cu voioÅŸie în ritm de fa major. Am văzut cu toÅ£ii, nu-i aÅŸa, logica, argumentaÅ£ia ÅŸi emoÅ£ia cu care a fost chemat ÅŸi adus, de peste mări ÅŸi ţări, dl. Klaus Johanis. NeamÅ£ul de la care se aÅŸteaptă atât de mult. Ca fiu al Banatului, fostă provincie administrată direct de Casa imperială de la Viena, ca om ce m-am format în spiritul ÅŸvăbesc nu pot decât să cred ÅŸi să dau crezare mitului. Mă opresc aici nu înainte de a-i mulÅ£umi Domnului că nu mi l-a scos în cale pe Emil Boc, că altfel ori aÅŸ fi fost bumbăcit de sepepiÅŸti ori aÅŸ fi făcut puÅŸcărie pentru ultraj. Pur ÅŸi simplu l-aÅŸ fi luat la palme pentru incredibila tâmpenie politică că a ascultat de niÅŸte neica nimeni ÅŸi l-a demis pe Nica. Asta îl face vinovat pentru toate piedicile care i se vor pune Clujului. Amin! ( Editorial publicat si in editia din 15 octombrie a Foii Transilvane)

Autor: Ion Novacescu. Vizualizări: 138. Comentarii: 0. Punctaj: 0. |
|
TAG-uri: Vezi toate articolele din Politica. |
|